na bruta
raza
da GIORGIO
FORLIN LIMA - PERU
Noaltar
mantoan a seram na bruta raza.
Bestemiavam,
ca faseva paura, par dle stupidade.
"I
cancar", "i porco..", "la vaca at ta
fat" e "va dar via al cul" l'era al ordan dal
gioran.
Vicin a casa mia, la mama d'la Cici, lag diseva a so fiola cuand
l'as rabiva:
"va
in sla vaca at ta fat!".
Anca mi a
bestemiavi cuasi sempar e cuand a son rivá in sudamerica am
vergognavi in
principi parchè lor, il la fa mia.
Anca a Mantova ades am par che il la fa men; sarà parchè i sè
smengà al mantoan?
Prima da sposaram in Peru, ho porta l'auto da me moier da an
mecanic vicin a casa sua.
Quand a son andà dentar, ho senti uno cal tirava tanti cancar
parchè al sera schisà an`dì;
dla forma e dl'acento a podevi mia sbagliaram: l'era an mantoan!
L'era
Bruno Spaggiari dla Moia e sema subit dventa`amic.
So moier
la faseva di agnolin da lecaras i bafi!
Purtrop i gheva mia fioi e an gioran iè tornà a la Moia;
l'è an pò chi vaghi mia a trovar e a speri chi staga ben.
Par forsa dopo ho dovi imparar a fari da par mi iagnoli e ades a
son n'espert.
Dopo an gioran in ufisi è sonà al telefono e uno l'am salutà
atsi:
"Cat
vegna an cancar, coma stet"
L'era Mario Chiarini clera rivà da Miami para la GTE.
Che bel cl'è incontraras con n'amic mantoan
da cl'altra part dal mond!
L'è gnì diverse volte a Lima e al ma insegnà a far diversi
magnin mantoan
come i tortei, la sbrisolona, la pasta e fasoi, al pes in bianc e
tante altre bele robe.
Cal cancar lì (perdon) al gà na mucia at ricete mantovane
in dal so computer e al dovria publicarle a tuti i mantovan dal
mond!
Sema na bruta rasa ? Credi che MAI..
VIVA AL BATEL!
Tute le
volte ca vaghi a Mantova am vegn la voia d'andar in Batel in sal
me bel lac.
Par mi, far an gir in batel, l'è mei che far an gir in na
Ferrari!
L'é mia facil trovari; na volta in dal Parcarel, n'altra in an
Club c'aghè ai Angi, n'altra a le Grazie, e l'ultima volta, l'an
passá, in dal casot dla Rosella, a la Molina, in sal lac at mes.
L'era na bela giornada, a ghera gnanca an fil d'aria, e al lac
l'era an spec.
Ho mes sú me fiola Rosanna, so marí al peruvian, e me neó al
Rafael.
Par mi l'era na sadisfasion unica portar a far an gir in Batel a
la me famiglia.
Remar a la mantoana, o a la veneziana l'e mia facil, peró mì,
c'o impará da picol quando andavi a caza o a pescar con me
padar, a mal smenghi mai.
Ió portá a far un bel gir e a vedar i nedar salvadac cal g'á
Paolo in sal lac.
Tutti i gioran lü ac porta al pan e ia ciama para chi vegna a
magnar; e lor i vegn in fila, qua qua, qua qua... e sú al casot.
A me piasí tant far cal gir che al gioran dopo ac son andá
n'altra volta con me sorela Edi e me neoda Paola. Al Batel
l'andava ca pareva cal ghes an motor növ! Am piasaria propria
saver chi l'ha inventá al Batel...e quando? Mi a son
convint cl'é propria tut mantoan, anca la forcola. A part le
barche a Venezia, mi ho mai vist in nisun post ca son stá,
n'altra barca cl'as rema ad na sola part.
An mantoan in dal mond, Giorgio Forlin Lima-Perú,
4 giugno 1999
an sciafon
Quando è nat me
sorela Silvana e me madar l'era al ospedal,
mi fasevi rabir a me sorela Edi cl'era pusè picola.
Me zia Rosa, cl'era in casa,
la s'è stufada e l'ha ma dat an bel sciafon.
A ghe mia sta bisogn da dir tante parole; da cal moment l'ho pü
fata rabir.
Par mi, dopo la me sperienza,
an sciafon ben dat in dal moment giust at fa capir püsè che
tante parole.
Me fiola Rosanna, cl'è psicologa, l'è contraria a le me teorie,
però mi a son convint ca ghò ragion.
Giorgio Forlin Lima - Peru
-
Mantovaninelmondo© 1999-2002
All rights reserved
liberatiarts©Mantova Italy